Datori suntem lui Dumnezeu ca o data pe an sa-I aducem multumire în acea zi când am redobândit Biserica lui Dumnezeu, s-au dovedit dogmele adevaratei credinte si s-au aruncat hulele rautatii.

Urmând ziselor proorocesti, învataturilor apostolice, si întemeindu-ne pe cele din Evanghelii, ne adunam în aceasta zi de praznuire. Caci Isaia spune ca ostroavele ¹ vor fi supuse lui Dumnezeu / întelegând [prin ostroave] Bisericile neamurilor, prin Biserici nu maretele lacasuri bisericesti, ci plinanatatea celor ce cu credinta si evlavie se roaga în ele cii laude si cântari. Apostolul îndeamna la acelasi lucru, când ne porunceste sa umblam si noi întru înnoirea vietii,² si - spunând ca daca este cineva în Hristos, este faptura noua³ - sa ne înnoim.

Apoi sunt cuvintele Domnului, care trebuiesc luate profetic: Si era atunci la Ierasalim, a spus EL, sarbatoarea înnoirii templului si era iarna. ⁴ [Prin iarna se întelege] fie cea duhovniceasca [iarna], potrivit careia neamul jidovesc ridica vârtejuri de sete de sânge si turbare împotriva Mântuitorului noastru/ fie ceea ce tulbura simturile trupesti când se schimba vremea si se face ger,

Caci era o iarna cu noi - una îndelungata si grea, si nu numai un anotimp trecator - ci una de mare rautate, raspândind salbaticie, dar acum a înmugurit noua întâiul anotimp, primavara darurilor lui Dumnezeu, în care ne-am adunat împreuna sa aducem jertfa de lauda lui Dumnezeu, roada faptelor bune; sau, cum spune mai bine psalmul: vara si primavara Tu le-ai zidit. Adu-ti aminte de aceasta. ⁵

Pentru vrajmasii care îl ocarasc pe Domnul si în cele din urma defaimeaza sfânta Lui slavire în sfintele icoanele, înaltându-se cu semetie în hulele lor: Domnul minunilor îi va zdrobi, si va pravali la pamânt îndrazneala lor.

El nu trece cu vederea glasul celor ce-I striga: Adu-Ti aminte, Doamne de ocara robilor Tai pe care o port în sânul meu, de la multe neamuri. Adu-Ti aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocarât vrajmasii Tai, cu care au ocarât pasii unsului Tau. ⁶

Caci "unsul" înseamna cei ce au fost mântuiti prin moartea Sa si au crezut în El, prin propovaduirea cuvântului si prin închipuirea în icoane. Pentru ca în acest fel marea lucrare a iconomiei Sale, împlinita prin Cruce si patimile îndurate si minunile pe care le-a lucrat atât înainte cat si dupa Cruce, este facuta cunoscuta celor ce s-au mântuit. Iar pilda patimilor Sale trece la apostoli si apoi la mucenici, si coboara prin ei, la marturisitori si asceti.

Aceasta este ocara, cu care vrajmasii Domnujui m-au ocarât, cu care au ocarât pasii unsului Sau, ⁷ pe care o are în vedere Dumnezeul nostru. Inima Sa este plina de mângâiere, si El este înduplecat de rugaciunile Maicii Sale, si ale apostolilor si tuturor sfintilor. Caci si ei împartasesc ocarile ce I s-au adus, si cu El împreuna s-au batjocorit si în icoane, asa încât în felul în care au împartasit cu El patimirile carnii, în acelasi fel au împartasit cu El si necinstirea icoanelor. Dumnezeu a lamurit în cele din urma voia Sa de acum si a facut înca o data ceea ce a indeplinit mai înainte. Caci mai înainte, dupa ce au trecut multi ani când sfintele icoane au suferit defaimare si rusine. El sî-a recapatat închinarea. Acum, pentru a doua oara, dupa o scurta vreme de treizeci de ani de rautate, El a redat sufletelor noastre nevrednice slobozirea din defaimare, mântuirea celor ce patimesc, a reînnoit marturisirea evlaviei, a întarit cinstirea icoanelor, si praznicul ce aduce toate aceste daruri mântuitoare.

Caci în icoane noi contemplam patimile învatatorului pentru mântuirea noastra, Crucea, mormântul, portile si încuietorile iadului, luptele mucenicilor, cununile lor, mântuirea însasi, pe care Judecatorul luptei si Datatorul de premii si de cununi a dat-o în mijlocul pamântului.

Astazi praznuim aceasta sfânta zi, si bucurându-ne împreuna în psalmi si cântari aducem rugaciuni si ectenii.

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu Care faci minuni! ⁸

Caci Tu îi rusinezi pe cei ce nu Te slavesc, si pe cei ce îndraznese cu semetie sa lupte împotriva icoanei Tale îi faci fricosi si îi pui pe goana.

Dar aici este multumirea catre Dumnezeu si izbânda stralucita asupra vrajmasilor credintei; si înca o hotarâre puternica si amanuntita limpezeste aceste neîntelegeri si lupte [ce au avut loc] împotriva iconoclastilor.

Acum când ne salasluim în Ierusalimul cel de sus, în locul de odihna de dupa trecerea prin pustie, urmându-i lui Moise, si mai mult, supunându-ne dumnezeiestii porunci, asezam un stâlp din pietre tari, gata sa fie scris, este drept si cuviincios ca sa înscriem în inimile fratilor binecuvântarile ce se cuvin celor ce au pazit Legea si blestemele pe care si le-au atras asupra lor nelegiuitii. De aceea într-un glas zicem:

1. Celor ce marturisesc întruparea Cuvântului prin cuvinte, cu gura, în inima si minte, în scris si în icoane:

Vesnica lor pomenire!

2. Acelora ce cunosc deosebirea dupa firi ale unuia si aceluiasi ipostas al lui Hristos si îi recunosc însusiri atât create cat si necreate, vazute si nevazute, ca patimitor si nepatimitor, marginit si nemarginit; cei ce atribuie naturii dumnezeiesti cele necreate, iar naturii omenesti celelalte însusiri, printre care si marginirea, si proclama aceasta atât în vorba cat si în icoane:

Vesnica lor pomenire!

3. Acelora care crezând si marturisind, propovaduiesc cuvintele Evangheliei în scrieri, în fapte si în forme, si aduna acestea într-o singura datorie ce cuprinde atât propovaduirea prin cuvinte, si întarire sigura a adevarului prin icoane:

Vesnica lor pomenire!

4. Acelora care îsi sfintesc buzele prin cuvânt, si celor ce se sfintesc prin auzirea acestor cuvinte, cunoscând si propovaduind, ca si ochii celor ce se sfintesc prin sfintele icoane, conducând astfel mintea catre cunoasterea de Dumnezeu, ca si prin bisericile sfintite, sfintele vase si alte sfinte comori:

Vesnica lor pomenire!

5. Acelora ce cunosc faptul ca toiagul si tablele, chivotul si candela, nastrapa si altarul înfatisau si prefigurau pe Prea Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului; si de asemenea ca aceste lucruri o prefigurau, iar ea nu s-a prefacut în ele, caci era fecioara si dupa nastere a ramas fecioara, si prin urmare Fecioara trebuie sa fie înfatisata în icoane si nu preînchipuita în chipuri (tipuri):

Vesnica lor pomenire!

6. Acelora ce cunosc, primesc si cred în vedeniile proorocesti, carora însusi Dumnezeu le-a dat forma si chip, pe care corul proorocilor le aduc si le tâlcuiesc; si care, întariti de traditia scrisa si nescrisa a Apostolilor, urmatori Parintilor, infatisaza cele sfinte in icoane si le cinstese:

Vesnica lor pomenire!

7. Acelora ce-l înteleg pe Moise, si spun, fiti cu luare-aminte la voi însiva ca în ziua aceea, când Domnul v-a grait din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-ati vazut nici un chip, ⁹ si cunosc raspunsul potrivit, si anume ca atunci când vedem ceva, vedem cu adevarat, asa cum ne-a învatat fiul tunetului, ce era de la început, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mâinile noastre au pipaît despre Cuvântul vietii, ¹⁰ si pe acestea le marturisim; si iarasi, ca si ceilalti ucenici ai Cuvântului, am mâncat si am baut cu El, nu numai înaintea patimilor Sale, ci si dupa patimi si înviere; ¹¹ celor ce se pricep sa deosebeasca poruncile Legii de învatatura harului si vad ca El este nevazut în cea dintâi, dar vazut si pipait în cea de-a doua, si prin urmare ca ceea ce a fost vazut si pipait trebuie sa fie zugravit în icoane si slavit:

Vesnica lor pomenire!

Asa cum au vazut proorocii, cum au învatat Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatisit învatatorii, cum întelege împreuna cu ei lumea locuita [oikumene], cum lumineaza harul, cum lamureste adevarul, cum a fost erezia izgonita, cum ne întareste întelepciunea sa proclamam, cum a adeverit Hristos, tot asa gândim si noi, vorbim, propovaduim, îl slavim pe Hristos ca pe adevaratul Dumnezeu, si pe sfintii Sai, în cuvinte, în scrieri, în gânduri, în jertfe, în biserici, în icoane, slujind si preaînaltându-L pe Unul Dumnezeu si Domn, si cinstindu-i pe sfinti din cauza Domnului lor ca pe cei ce sunt aproape de El si îi slujesc, si le dam cinstirea cuvenita.

Aceasta este credinta Apostolilor; este credinta Parintilor; este credinta ortodocsilor; aceasta credinta tine lumea locuita. Pe acesti propovaduitori ai [...] [???]

[...] [???] Simion, prea sfintitul stâlpnic:

Vesnica lui pomenire!

Aceste binecuvâtari au ajuns pâna la noi, ea de la parinti la fiii ce sunt râvnitori pentru credinta lor, iar blestemele îi covârsesc pe ucigasii de parinti, care dispretuiesc poruncile Stapânului. De aceea, noi, în comuniunea evlaviei, le aruncam obsteste blestemul pe care si l-au atras asupra lor.

Acelora ce primesc cu mintea lor iconomia întrupata a Dumnezeu Cuvântului, dar nu îngaduie ca aceasta sa lucreze prin icoane, si prin aceasta par a primi în vorbe mântuirea noastra, dar în adevar o leapada:

Anatema!

Acelora ce se joaca rautacios cu cuvântul "nemarginit" si prin urmare refuza sa-L picteze în icoane pe Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu, Care S-a facut pârtas sângelui si trupului nostru, ¹² si prin aceasta s-au aratat a fi niste aiuriti:

Anatema!

Celor ce recunosc, chiar si nevrând, vedeniile proorocesti, dar primesc facerea icoanelor a ceea ce au vazut - O minune! - chiar mai înainte de întruparea Cuvântului, dar spun prosteste ca însasi firea cea neomeneasca [?] si nevazuta a fost vazuta de cei ce au contemplat-o, sau hotarasc ca acestea se pot înfatisa ca chipuri, figuri si forme ale adevarului celor ce le vad, dar nu ar primi faptul ca om S-a facut Cuvântul, si ca patimile Sale pentru mântuirea noastra pot fi zugravite în icoane:

Anatema!

Acelora care îl aud si-L înteleg pe Domnul ce zice: Daca ati fi crezut lui Moise, ati fi crezut si Mie, ¹³ si celelalte, si pe Moise zicând, Domnul Dumnezeul nostru va ridica pentru voi din fratii tai un Prooroc ca si mine, ¹⁴ si apoi spun ca Proorocul este primit, dar ca ei nu vor zugravî prin icoane harul Proorocului si mântuirea pe care acesta a adus-o pentru întreaga lume, chiar daca El a fost vazut si a trait printre barbati si femei, si a vindecat suferinte si boli cu lucrari puternice de vindecare, si a fost rastignit, si îngropat, si S-a sculat din morti, si a facut si a suferit toate acestea pentru mântuirea noastra; Acelora care nu primesc ca aceste lucrari mântuitoare, împlinite pentru întreaga lume pot fi zarite in icoane, si nici slavite si cinstite în ele:

Anatema!

Celor ce staruie în erezia iconoclasta, ce e de fapt apostazie Hristoclasta, si nici nu voiesc sa fie dusi la mântuire prin legea lui Moise, nici nu aleg sa traiasca evlavios dupa învatatura apostolica, si nici nu sunt convinsi sa lepede gresala lor prin pildele si sfaturile Parintilor, nici sunt miscati de armonia fiecarei parti a Bisericii lui Dumnezeu ecumenice, ci o data pentru totdeauna s-au supus sortii jidovilor si pagânilor [lit: grecilor]; caci de îndata au hulit împotriva Arhetipului, si nu s-au dat în laturi sa faca chipul arhetipului identic cu însusi arhetipul Acestora, deci, care au cazut nesabuit în aceasta gresala si si-au astupat urechile la orice cuvânt dumnezeiesc si învatatura duhovniceasca, si sunt deja putreziciune si s-au taiat pe ei însisi de la trupul Bisericii:

Anatema!

Anastasie, Constantin si Nichita, cei ce au pornit ereziile isauriene, oameni pacatosi si calauze spre prapastie:

Anatema!

Teodot, Antonie si Ioan, ce-si dau rautatile unul altuia, si urmasi mincinosi ai necredintei:

Anatema!

Pavel care s-a întors la Saul si Teodor numit Gastes si Stefan Molutes, ca si Teodor Criteanul, si Louloudie leulx [?] si oricine este asemena lor în necredinta, în orice stare a clerului sau alta cinste sau stare s-ar afla; tuturor acestora ce staruie în necredinta lor:

Anatema! Tuturor ereticilor: Anatema!

Acelora ce folosesc spusele dumnezeiestii Scripturi ce sunt împotriva idolilor la cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru si sfintilo Sai:

Anatema!

Acelora ce împartasesc parerea celor ce batjocoresc si necinstesc sfintele icoane:

Anatema!

Acelora ce spun ca crestinii fac din icoane zei:

Anatema!

Acelora ce spun ca altul decât Hristos Dumnezeul nostru ne-a izbavit de ratacirea idoleasca:

Anatema!

Acelora ce îndraznesc sa spuna ca Biserica Catolica (soborniceasca) a primit idoli, si astfel întineaza toata taina si batjocoresc credinta crestinilor:

Anatema!

NTRU MULTI ANI ÎMPARATILOR! Dumnezeu sa apere puterea lor. Dumnezeu sa dea pace împaratiei lor. Împarate ceresc, apara-i pe cei pamântesti!

Mihail, împaratul nostru ortodox, si Teodora, sfânta sa maica:

Vesnica lor pomenire!

Vasile si Constantin, Leon si Alexandru, Christofer si Romano, Nichifor, si Ioan, Vasile si Constantin, Romano, Mihail, Constantin, Mihail si Isaachie, care toti au preschimbat împaratia pamânteasca pe cea cereasca:

Vesnica lor pomenire!

Evdochia si Teofana, Teodora si Elena, Teofana si Teodora, Zoe si Teodora, împaratesele prea ortodoxe:

Vesnica lor pomenire!

Gherman, Tarasie, Nichifor, si Metodie, înnoitii si fericitii patriarhi:

Vesnica lor pomenire!

Ignatie, Fotie, Stefan si Antonie, Nicolae si Eftimie, Stefan, Trifon, Teofilact si Antonie, Polieuct, Nicolae, Sisinie, Serghie, Eustatie, patriarhii ortodocsi:

Vesnica lor pomenire!

Sfânta Treime i-a preaslavit. Prin disputele, luptele si învataturile lor pentru adevarata credinta pâna la moarte, cerem lui Dumnezeu ca sa ne calauzeasca si sa ne întareasca si sa ne rugam ca sa fim aratati ca urmatori a vietii lor insuflate [de Dumnezeu] pâna la sfârsit,

Cu mila si cu îndurarile Marelui Arhiereu Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu; cu rugaciunile Preamaritei noastre Doamne, Maica Domnului si Pururea Fecioara Maria, dumnezeiestilor îngeri si ale tuturor sfintilor. Amin.

Textul Sinodiconului Ortodoxiei a fost mult alterat de-a lungul secolelor, mai ales din cauza adaugarii de material si nume dupa restaurarea icoanelor din 843. Aceasta este situatia textului ce este tiparit în mod curent în Triodul actual. Unii dintre ortodocsii contemporani mai zelosi au inclus chiar condamnari ale unor lucruri cum ar fi "pan-erezia ecumenismului". Este probabil imposibil sa reconstruim exact textul original. Totusi British Library poseda un manuscris, (BL. Additional 28816) scris în 1110 sau 1111 de monahul Andrei de la mânastirea Oleni din Morea, care ne poate da o idee a scopului si continutului originalului. In opinia lui Jean Gouillard, editorul editiei critice a Sinodiconului, "manuscrisul londonez este cu siguranta unul din cei mai buni martori ai formei originale si pur constantinopolitane ale Sinodiconului". Manuscrisul îi era necunoscut atunci când a alcatuit editia sa si a fost în consecinta ignorat la modul general.

Acest text al Sinodiconului este scris la sfârsitul unui manuscris al Faptelor Apostolilor, Epistolelor si Apocalipsei, cu titlul oarecum derutant "Definitia [Horos] celui de-al 7-lea Sf. Sinod". Textul Sinodiconului este scris frumos cu rosu si negru si ne-a parvenit însotit de notatia ecfonetica. Textul a fost intentionat pentru a fi cântat cu solemnitate, asa cum se citesc Apostolul sau Evanghelia, si pur si simplu citita. O serie de nume, mai ales cele ale lui Simeon Stâlpnicul si Teodor Studitul, au o importanta deosebita. Cuvintele "Dumnezeu sa dea pace împaratiei lor. Imparate ceresc, apara-i pe cei pamântesti!" sunt dupa cat se pare, specifice acestui manuscris. Cele 7 paragrafe numerotate sunt numerotate astfel pe marginea manuscrisului. Traducerea întregului text (în engleza) este facuta de Profesorul Andrew Louth, si este folosita aici cu amabila sa permisiune, editata ca sa corespunda cu aceea a BL. Aditionalul 28816 de Arhimandritul Efrem, si cu adaugirea în subsol a referintelor scripturistice. Manuscrisul însusi nu marcheaza în vreun fel special pasajele scripturistice. Cuvintele dintre parantezele drepte sunt adaugate de traducator (-ul englez) pentru a clarifica mai mult. Traducerea de mai jos a fost aranjata astfel ca sa reprezinte, pe cat posibil, înfatisarea manuscrisului, cu paragrafele si rubricile sale. In manuscris apar litere mari de marcare.

---

1 Isaia XL, 1

2 Romani, VI, 4

3 2 Corinteni V, 17

4 Ioan X 22

6 Psalm 88,49-50.

7 Psalm 88,50.

8 Psalm 76,13.

12 Cf. Evrei II,14.

1313 Ioan V, 46.

14 Deuteronom XVIII, 15; cf. Fapte III, 22.

---

Alte articole pe tema Credinta:

• "Fara Mine nu puteti face nimic" de Cuv. Paisie Aghioratul
• Credinta crestina de Pr. Vasile Sorescu